Elemente de cultura tradicionala

  In pofida existentei timp de mai mult timp de un veac si jumatate a ocupatiei tariste si sovietice satele basarabene au fost in masura sa pastreze cu pietate valorile spirituale romanesti.Cu toate ca traditiile stramosesti au fost interzise de autoritatile sovietice,taranii basarabeni au respectat cu strictete mostenirea culturala,au mers la biserica,iar daca aceasta era inchisa,se indreptau pentru a face un botez sau o cununie insatele din apopiere.
  Nasterea este unul dintre cele nai semnificative momente din familie.Acest eveniment este anticipat de urmatoarele superstitii:ca sa nu se nasca copil cu parul cret viitoarea mama nu trebuie sa stringa surucele;daca viitoarea ama maninca fructe gemene va naste gemeni;se interzice de a apuca de pe copaci fucte fara voia stapinului,iar in cazul in care acesta a obsevat-o nu trebuie sa ascunda fructele in sin,deoarece vor ramine pete pe corpul copilului;se interzice de a speria ciinii sau alte animale,deoarece va naste copilul paros;nu este bine daca se divulga data nasteri deoarece procesul va decurge greu;etc.
  Dupa nasterea copilului tinara mama nu are voie sa iasa din gradina pina preotul nu ii citeste molitva la biserica.La botez copilul este dus de catre nanasa de cununie a parintilor nou-nascutului.Copilul este inminat mamei abia dupa intoarcerea de la botez,de fata cu toate cumatrele care au botezat coplul.La botez fiecare este datoare sa aiba cu ea crijma,adica un scutec,o luminare si citeva fire de busuioc.Pentru ca copilul sa nu fie deocheat i se leaga o panglica sau un fir de culoare roshie la mina,iar la git i se agata o cruciulita.
 Craciunul si Sfintul Vasile(Anul nou,stil vechi) sunt 2 sarbatori religioase,respectate cu strictete de catre locuitorii satului Drochia,pina nu demult interzise de regimul sovietic.In pofida acestui fapt droshienii au pastrat obiceiul colindului si haitului.Spre regret,s-au pastrat putine colinde si obiceiuri de Craciun.In ultimul timp a aparut  un specrtu mai variat de colinde.
  Fetelor le era interzis sa umble cu colindul sau cu haitul,iar in prezent aceste restrictii nu mai au valoare. Actualment tineretul umbla de Sfintul Vasile cu Malanca.Adoua zi a sarbatorii de Sfintu Vasile copii si cei maturi umbla cu semanatul. 



Pastele Se sabatoreste ca in toate satele de credinta crestine ortodoxa.Femeile pregatesc bucate traditionale, incepind cu ziua de Joia Mare.Se coace pasca ,neaparat cu brinza de vaca scoapta,se vopsesc ouale in rosu.Unele gospodine prefera sa le vopseasca si in alte culori.Nu se prefera cozonacul,deoarece se considera ca acesta ar fi o traditie a tiganilor si ca nu se consuma mincarea sfintita dulce.Mielul este una din bucatele preferate in ziua Pastelui.
  Pastele blajinilor se face peste o saptamina,de obicei luni.Deoarece in sat sunt doua cimitire,in prima duminica dupa Paste preotul face rinduiala in cimitirul cel nou,iar luni in cel vechi.Joi inaintea Pastelui blajinilor,se face odine la morminte,se vopsesc crucile,se sadesc flori,se curata copacii.Gospodinele coc creste,adica un fel de colaci,longitudiali,avind capetele incrucisate.Pomenele se aseaza pe mormintele decedatilor ,ia pe urma se dau de sufletul mortilo.Sut prezente in mod obligatoriu ouale rosii.Dupa ce preotul face rincuiala,oamenii se aseaza si servesc din bucatele adusa si se cinsteste vin sau rachiu de sufletul celor adormiti.
Hramul Bisericii esteAdormirea Maicii Domnului,caruia i se mai spune Sfinta Marie Mare si se sarbatoreste pe stil vechi la 28 august.Altadata acesta era o sarbatoare pentru oamenii credinciosi,care mergeau la biserica in aceasta zi deosabita pentru a se ruga si a se bucura de aceasta ocazie.In prezent,ulti drochieni nu cunosc semnificatia aecstei zile si o tansforma intr-o sarbatoare laica,cu bauturi si mincare.
  In trecut se asteptau oaspetii,neaparat din alte sate,cae veneau cu carutile,uneori pentru citeva zile.Daca vecinii nu au avut hramari,ii invitau pe cai vaniti la o casa din apropiere.Drochienii,la rindul lor,plecau si ei prin alte sate la sarbatorirea hramului bisericii ca Mindic,Suri,Chetrosu,Tarigrad,Ghizdita.Oamenii erau mai simpli si mai primitori.
  Sezatorile erau organizate de catre domnisoae,care se adunau o data cu venirea serii pentru a croseta, impleti,coase,toarce etc.Flacaii se adunau si ei in grupuri nu prea mari.Venind la sezatoare,acestia faceau seara mai vesela.
  De obicei,seara devreme intrau in casa flacaii mai tieri,cei mai batrini veneau mai tirziu.Aparuti la sezatoare,acestia ofensau pe cei tineri,care erau nevoiti sa paraseaca sezatoarea.La sfirsitul sezatorii fata-gospodina trebuia sa petreaca flacaii pina la poarta.
  In satul Drochia la saratori mari se practicau distractii ale tineretuluicare se numeau baluri.Manifestatile de acest tip,organizate la sarbatorile de iarna aveau loc in casa vreunui gospodar.Flacaii aveau gija de muzia,aducind un patefon.In timp ce toti tineii dansau,unul  diei ascutea acele patifonului,care se toceau destul de repede.Podelele,care erau unse  cu lut se presaeau cu saminta de cinepa,pentru a nu se ridica praful.Un  alt motiv era faptl ca in timpul dansului saminta era calcata si eitea un sunet,de la care dansatorii aveau placere.
  In ziua de Sfinta Marie,cind locuitorii satului sarbatoresc ziua hramului,balurile se jucau in curtile gospodarilor. Vara distractiile erau organizate de citiva flacai.Organizatorii balului erau considerati cei mai de frunte flacai ai satului.

Cartea "Satul Drochia:agini de istorie"de Igor Cereteu

Studiul monografic al uunor localitati rurale a constituit un deziderat impuns intelectualilor satului inca in prima jumatate a secolului al XX-lea.Cu multi ani in urma Nicolae Iorga scia:"Numai pe baza a sute de astfel de studii,se va putea face cindva mareata opera care va vadi tuturora cita originalitate cuprinde viata satului nostru".Desi,a fost scrisa cu multe decenii in urma aceasta idee pastreaza si astazi o deplina actualitate.
  Intentia de a elabora o istorie a satului Drochia a aparut cu mai multi ani in urma in rezultatul practicii de arhiva,unde pentru prima data am indentificat unele informatii referitoare la biserica  cu hramul Adormirii Maicii Domnului din aceasta localitate.Uterior au fost colectate documete,atit scrise cit si narative,care au contribuit in esentiala masura la completarea informatiilor referitoare la trecutul satului Drochia.In vara anului 1986 s-a recurs la o perigeza arheologica a imprejuimilor satului,cuntinuata si in anii umatori,unde au ost indentificate mai multe situri arheologice,incluse in aceasta lucare.Din cunostintele care dispunem si din marturiile oamenilor din sat s-a elaborat  un capitol,care trateaza microtoponemia satului,facindu-se referire la legendele,destul de sumare,referitoae la originea numelui localitatii.
  In Arhivele Statului Romi,filiala Iasi,am indentificat un document,in care sunt atestate pentru prima data mosiile Valea Drochiei,Aramenii i Mataseni,care ne-au oferit prilejul de a emite anumite ipoteze convingatoare privind aparitia satului Drochia.Deshi,documentul nu ofera date referitoare la hotarele acestor mosii ,iar din informatiile de care dispunem se crede ca Matasanii au fost patea integranta  a Vaii Drochia,se paote,totusi,de stabilit,cu unele rezeve,momentul aparitiei acestei localitati  situata in partea de sus a judetului Soroca,teitoriu care,potrivit informatiilor istorice oferite de Dimitre Cantemir in secolul al XVIII-lea,nu era populat din cauza lipsei de apa.Probabil,nu ste cazul de inclus aici si valea riului Cubolta,in bazinul caruia este situat acest sat,deoarece,inca in secolul al XVII-lea,sunt mentionate localitatile Mindic  si Sui,in preajma carora ulterior s-a constituit satul Drochia.....

Cuprinsul acestei carti:
  • Introducere;
  • Asezarea geografica.Microtoponiamia;
  • Structurile arheologice;
  • Primele mentiuni documentare.
  • Evolutia satlui Drochia in secolul al XIX-lea inceputul secolului al XX-lea;
  • Satul Drochia in perioada administratiei rominesti;
  • Efectele instauraii regimului sovietic in localitate;
  • Satul Drochia la etapa actuala;
  • Biserica si parohia;
  • Scoala si invatatura;
  • Elemente de cultura traditionala;
  • Concluzii;
  • Anexe.

satul drochia: paGini de istorie,  
chisinau: PontoS, 2007, 136 p.
autor: igor cEREtEU 
In toamna anului 2007, la Editura Pontos din Chisi-
nau a vazut lumina tiparului monografia satului Drochia, 
semnata de dr. Igor Cereteu, cercetator la Institutul de 
Istorie, Stat si Drept, ASM. Studiul isi propune drept scop 
abordarea istoriei acestei localitati in mai multe planuri 
si epoci istorice.
In primul capitol sunt descrise cadrul geografic si 
to po nimia satului Drochia, iar in cel de al doilea capitol 
se ofera informatii amanuntite (probate de rezultatele 
periegezelor realizate in anii 1985-1993) referitoare la 
profilul arheologic in cercetarea localitatii. S-au adus in 
atentie peste 30 situri arheologice din perimetrul micro-
zo nei Drochia-sat, cunoscute anterior, dar si puse in cir-
cui tul stiintific de catre autorul monografiei, consemnandu-se, in final, starea lor de plo-
rabila cauzata de nerespectarea legislatiei privind protejarea monumentelor istorice.
Capitolul al treilea este rezervat Primelor mentiuni documentare ale localitatii. 
Autorul face consideratii asupra problemei originilor localitatii in baza datelor istorice 
survenite din izvoare scrise. In acest context, este de mentionat descoperirea si 
valorificarea unor surse documentare inedite, interpretarea lor intr-o maniera 
obiectiva, stiintifica, dar si accesibila publicului larg, ce constituie una din functiile 
cercetarii istoriei locale. Din concluziile compartimentului aflam cu certitudine ca 
mosia Valea Drochiei, anterior anului 1777, a apartinut taranilor razesi. In urma unui 
litigiu de proprietate judecat de Divanul Domnesc la 23 iunie 1786 Iordache Panaite 
хobtine o carte de intaritura si marturie hotarnica privind partea de mosie Valea 
Drochiein. 
Capitolul Evolutia satului Drochia in secolul al XIX-lea inceputul secolului al  
XX-lea trateaza dezvoltarea localitatii, in special, schimbarile demografice si 
extinderea teritoriala pe o perioada de mai bine de o suta de ani. Documentele istorice 
citate atesta faptul ca dupa moartea lui Iordache Panaite mosia a revenit fiului sau 
Alexandru, comis la Curtea Domneasca de la Iasi. Localitatea la inceputul secolului 
al XIX-lea a fost complementata la invitatia stapanului mosiei cu locuitori originari 
din satele Badiceni si Curesnita. La fel este de consemnat ca anexele monografiei 
contin listele nominale ale locuitorilor satului Drochia la data de 30 decembrie 1831, 
din anul 1837 si din data de 22 decembrie 1858.
Capitolul Satul Drochia in perioada administratiei romanesti aduce in atentie date 
statistice privind viata comunitatii la inceputul proceselor de modernizare. Sunt 
elucidate aspecte demografice, culturale si economice, sunt prezentate unele activitati 
ale partidelor politice si diverse manifestari politice, inclusiv, cele de ordin extremist. 
In aceasta perioada, desi majoritatea locuitorilor au fost partasii partidelor taraniste, 
in sat s-a atestat si activitatea grupurilor cuziste.

Capitolul Efectele instaurarii regimului sovietic in localitate invoca numeroase 
marturii ale locuitorilor satului constituind cele mai autentice mostre ale memoriei 
colective privind intrarea Armatei Rosii in localitate in iunie 1940 si 1944, deportari, 
colectivizare, maltratarile si represaliile desfasurate de autoritatile staliniste.
In compartimentele Biserica si parohia, Scoala si invatamantul si Elemente de 
cultura traditionala sunt cumulate informatii despre viata culturala a comunitatii. 
Cea mai interesanta parte fiind destinata datinilor si obiceiurilor din aceste locuri 
cu prilejul diferitelor sarbatori, ritualuri de nunta, nastere si inmormantare, de Cra-
ciun si Sf. Vasile, de Pasti, de Hramul bisericii. Intalnim, de rand cu acestea, si succinte 
notatii despre jocurile tinerilor, despre sezatori si arta tesutului.
Sub aspect stiintific monografia reprezinta o referinta importanta pentru cei ce 
vor aborda istoria localitatii, dar mai are si menirea de a fi utila cititorului de rand, 
interesat de istoria satului Drochia, cu un respect pentru oamenii acestei localitati, 
pentru viata lor, pentru trecutul si viitorul ei.
Virgiliu Birladeanu
we wsp?lnocie narod?w i kultur.  
w kreGu relacji polsko-rumunskich. 
materialy z sympozjum
comunitatea popoarelor si culturilor.  
in lumea relatiilor polono-romane. materialele simpozionului. 
Suceava: tipograia "Grup musatinii”, 2008, 407 p.
Volumul Comunitatea popoarelor si culturilor. In 
lumea relatiilor polono-romane. Materialele simpo zio-
nului a iesit recent de sub tipar sub redactarea reputatelor 
doamne - Stanislava Iachimovschi si Elzbieta Wieru-
szewska. Simpozionul №In comunitatea popoarelor si cul-
turilorn, organizat a noua oara de catre Uniunea Polo ne-
zilor din Romania, a avut loc in zilele de 6-9 septembrie 
2007 si a fost dedicat relatiilor polono-romane. Traditio-
nal, simpozionul a avut loc in cadrul Zilelor Culturii 
Polone care popularizeaza in Romania cultura polona, 
legaturile multiseculare polono-romane si ideea apropierii 
polono-romane in zilele noastre, promoveaza imaginea 
si realizarile comunitatii poloneze din Romania.
Prezenta culegere cuprinde 39 de articole stiintifice, care reflecta tema relatiilor 
polono-romane de-a lungul veacurilor. 
Din punct de vedere al configuratiei, structural, volumul contine patru compar-
temente: I. La 60 de ani de la repatriere si 165 de ani de la asezarea muntenilor 

Aceasta carte a fost eliberata in in anul 2007.


Istoria Gimnaziului "Dumitru Roman"




  

   Înfiinţarea primei şcoli 
parohiale în satul Drochia poate fi pusă în legătură cu activitatea 
preotului Mihail Lozinschi, care în anul 1890, organizează pe lîngă 
biserica din localitate o casă în care învăţau 9 tineri. Părintele 
Lozinschi a fost primul învăţător a aceste şcoli. Anterior drochienii 
învăţau să scrie şi să citească în şcoala din Mîndîc, unde exista o mai 
veche tradiţie în acest sens. 
      Din vara anului 1892 
administrator al şcolii din sat era Toma Vasilachi , noul preot venit 24 
iunie al aceluiaşi an. Contingentul de elevi număra 40 de persoane . 
Învăţător a fost numit Gheorghe Spinei , preotul satului Mîndîcul Vechi. 
Pţrinţii elevilor plăteau învăţătorului 50 ruble annual. Şcoala 
parohială a fiinţat pînă în anul 1918 , cînd imediat după Marea Unire a 
fost creată o şcoală primară. Este cunoscut numele unui director de 
şcoală , care a activat în anii perioadei interbelice - Vasile Cioată - 
care odată cu ocuparea basarabiei de către sovietici în anul 1944 s-a 
refugiat împreună cu alti drochieni , peste Prut. Sediul şcolii era în 
"Mahalau de pe vale" , loc pe care în prezent se află gospodăria lui 
Petru Mazuru. O altă parte a şcolii se afla pe locul lui Tomac Gheorghe a 
Mariţei . Au rămas în memoria drocienilor şi cîţiva învăţători: Alexe 
Ştefan Gîtu, Vitale Andrei, Alexandru Ştefan.
      În anul 1944 învăţămîntul este 
tercut la sistemul de 7 ani , iar şcoala a fost transferată într-un 
edificiu, care se afla în preajma monumentului ridicat eroilor căzuţi în 
cel de-al doilea război mondial. Două clase învăţau în storojca 
bisericii. Dintre directorii de şcoală care au activa pe atunci sunt 
cunoscuţi IP Jitarciuc, urmat de EI Semeniuc , originar din Mîndîc. 
Majoritate şefilor erau străini şi nu cunoşteau limba băştinaşilor, 
vorbeau în rusă, fiind trimişi de autorităţi , cu misiunea de a 
contribui la instaurarea regimului sovietic în localitate. Prima 
promoţie care a absolvit în 1947 , număra 18 tineri. Este de datoria 
noastră să amintim profesorii din sat , care au avut misiunea de a 
învăţa copii acestei localităţi: Victor G. Elenin, Vladimir S. Tophin, 
Vera M. Osadcii, Daria M. Bahmarova, Alexandru M. Moraru, Andrei M. 
Osadcii, Boris M. Guţu, Pavel M. Antoniuc, Alexandra I. Somaşaru, Liuba 
G. Polivanschi, Iachim A. Smirnov, Olga G. Antoniuc, Daria I. Iacuşeva 
(Moraru), Elena M. Podolinîi, Elena C. Axenti, A. Parpalac. Şcoala avea 
un inventar sărac, iar podelele erau unse cu lut. În 1953 conducerea 
satului a alocat 2000 ruble pentru reparaţia şcolii, podelele au fost în 
locuite cu pode le de lemn. Averea şcolii constituia 108 bănci, 9 
table. 5 taburete, 9 cuiere de lemn şi cîteva scaune, care au fost 
vopsite şi restaurate. La 11 ianuarie 1959 a fost pusă prima piatră de 
temelie a şcolii , în care în vaţă pînă în prezent copiii. Director de 
şcoală din 1957 era Gudima D.D., personalitate de o vastă cultură, ce a 
activat în şcoală pînă în 1965. Din 1961 şcoala a trecut la în 
văţămîntul de 8 ani. La 20 mai 1959 conducerea şcolii a solicitat o 
încăpere din cauza că sediul instituţiei nu satisfăcea necesităţile 
existente la moment, din cauza creşterii numărului elevilor. Ea a fost 
oferită fără întîrziere , şcoala fiind amplasată în casa fostului preot 
Victor Glavan, care odată cu venirea sovieticilor s-a refugiat în 
România. Din aprilie 1964 sa accelerat construire şcolii , şi ea a fost 
finisată în scurt timp.. Începînd cu 1965 director de şcoală a fost 
numit Ilarion Zaharcu, originar din Slănina., urmat în funcţie din 1972 
de Valentin Rusu, originar din Donduşeni, urmat mai departe de Tomac 
Daria pînă în anul 1975. Din 1974 şcoala se transferă la învăţămîntul de 
10 ani.Director de şcoală a fost numit Serghei Cucer, pe un termen de 5 
ani. Prima promoţie a şcolii medii a fost în 1976 şi număra 48 de 
tineri. 
      Din anul 1979 , pe 5 ani a 
fost numit în funcţia de director Elena N. Musteaţă, urmată de Serghei 
Cucer. În componenţa echipei manageriale erau: Dumitru S. Cibotaru, 
adjunct, Maria I. Marcu, organizator, din 1994- Iulia M. Cernei. În 
periada aceata şcoala a fost renovată şi înzestrată cu tehnică şi 
utilaje moderne.
      La 24 iulie 1986 în funcţia 
de director a fost numită Maria I. Marcu, născută la 28.08.1947 în 
satul Drochia, absolventă a Universităţii pedagogice din Bălţi. A 
activat fructuos în aceşti ani , răminind şi astăzi în această funcţie.
      Colectivul de profesori se 
mîndreşte cu rezultate obţinute în domeniul instruirii şi educaţiei 
elevilor, care după absolvirea şcolii şi-au ales diferite profesii. 
mulţi din ei au optat pentru ca în viaţă să devină profesori, însă mai 
puţin au revenit la baştină. Alţii au devenit medici, cîntăreţi, 
jurişti, economişti, oameni de afaceri, ingineri, poliţişti etc. . 
Mîndria şcolii sînt elevii care au terminat şcoala cu medalii şi 
menţiuni:  Marcu Dorin , Bucataru Stela, Veaceslav Gheorghelaş, Violeta Cărăruş, Aliona 
Caţer, Marcel Musteaţă, Violeta Guţu, Uliana Cozima, Lilia Marcu, 
Viorel roman, Ghenadie Bucataru. Şcoala a fost numită în cinstea lui 
Dinu Roman, originar din aceasta localitate ,care a căzut cu moarte de 
erou în timpul războiului transnistrean în anul 1992 , fiind recrut în 
termen într-o unitate militară de carabineri.

Radio:)
Радио онлайн